Filmul Appleseed ( アップルシード ) este bazat pe personajele create de Masamune Shirow în manga cu acelaşi titlu.

Pentru că Tokyo este un oraş “high-voltage", Masamune Shirow preferă să locuiască în Kobe, un port liniştit şi izolat, care îi oferă o atmosferă calmă şi meditativă. La fel ca mulţi alţi japonezi, este fascinat de insecte, mai ales de cele mari ( Atlas beetle, din familia scarabeilor şi Stag beetles, cunoscute la noi cu denumirea de rădaşcă ), despre care spunea că sunt aproape ca nişte jucării şi că îi stimulează imaginaţia. A petrecut mult timp studiind păianjenii, în special cei din familia jumping spider. Shirow spunea despre comportamentul păianjenilor că este asemănător cu cel al unor roboţi: pentru a-şi îndeplini ţelul fac observaţii şi calculează atacul. Unii dintre roboţii creaţi de Masamune Shirow au formă de păianjen ( mobile fortress din Appleseed, robotul din Ghost Hound ), această înfăţişare fiind legată şi de faptul că, până recent, când Honda a făcut un robot biped ( ASIMO ), roboţii bipezi erau priviţi ca instabili. O structură cu 6 picioare, ca cea a păianjenilor, este stabilă.

Masamune Shirow a imaginat două tipuri de lumi utopice, cea din Neuro Hard şi cea din Appleseed. Utopia este o societate ideală creată pe baza unor legi de tip economic, politic, religios sau ştiinţific. De-a lungul timpului s-au imaginat societăţi utopice de tip socialist sau capitalist, utopii pacifiste, utopii bazate pe idealuri religioase sau societăţi utopice bazate pe tehnologie. Din punctul de vedere al lui Shirow, una dintre îmbunătăţirile societăţii actuale este faptul că se încearcă să se rezolve conflictele prin negociere, nu prin război. În Appleseed, Consiliul şi Gaia cred că o societate formată numai din bioroid, clone obţinute prin inginerie genetică, este singura soluţie pentru utopie. Din punctul de vedere al autorului, utopia se poate realiza numai prin toleranţă, oamenii vor trebui să înveţe să-i accepte pe bioroid. Acesta va fi însă un proces lent, care nu se va realiza în timpul vieţii lui Deunan, astfel, aşa cum spunea Shirow într-un interviu, ea şi Briareos ar rămâne fără slujbă.

Termenul utopia vine din limba greacă. În Appleseed sunt folosite mai multe denumiri din mitologia greacă. Oraşul se numeşte Olympus, numele inteligenţei artificiale este Gaia, clădirea în care se află Gaia se numeşte Tartarus, o parte din personaje au nume care provin din acelaşi domeniu: Uranus, Athena, Hades şi toţi cei şapte bătrâni din consiliu: Deukalion ( fiul lui Prometheus ), Glaukos ( un zeu al mării ), Laios ( rege în Theba ), Hestia ( fata lui Chronos, zeiţă a inimii şi a familiei ), Cadmus ( un prinţ fenician, fondatorul oraşului Theba ), Electryon ( fiul lui Perseus şi al Andromedei, rege în Mycene ), Oionos ( văr al lui Hercules ).

Numele lui Briareos Hecatonchires vine tot din mitologia greacă, Hecatonchires sunt trei giganţi cu o putere incredibilă, cu 100 de braţe şi 50 de capete, mai puternici decât ciclopii, fii al lui Gaia şi Uranus. Numele lor sunt: Briareus the Vigorous, Cottus şi Gyges. Briareos a fost rănit grav într-o luptă şi pentru a supravieţui a fost transformat în cyborg.

La începutul poveştii din manga, Briareos era deja cyborg şi trăia împreuna cu Deunan în afara oraşului Olympus. Shinji Aramaki, regizorul filmului Appleseed, spunea că au facut schimbarea în film pentru a creşte dramatismul relaţiei dintre cei doi, aşa că a început povestea cu ei separaţi, Deunan neştiind că Briareos mai trăieşte.

Un cyborg este un organism obţinut prin combinarea parţilor naturale cu implanturi sintetice, fie pentru a se îmbunătăţi performanţele fizice, fie pentru a se înlocui organe bolnave sau distruse. Termenul a fost folosit pentru prima dată în anul 1960 de către Manfred Clynes şi Nathan Kline.

În Gunslinger girl ( ガンスリンガー・ガール ), fetele care lucrează ca agenţi sunt cyborgi, fiinţe modificate cu implanturi cibernetice ( muşchi şi oase sintetice ), care le dau putere deosebită, reflexe foarte bune şi mare rezistenţă la durere. Rico este singura care îşi aminteşte viaţa de dinainte de modificare. Faptul că li s-a şters memoria este un lucru bun, deoarece multe dintre fete au trăit momente îngrozitoare. De asemenea, fiecare fată este condiţionată să fie complet loială unei persoane care se ocupă de antrenamentul ei ( fratello ) şi care îi coordonează misiunile.

Anime-ul este bazat pe relaţia dintre fată şi fratello, relaţie diferită de la caz la caz şi care se dezvoltă pe parcursul desfăşurării acţiunii. Giuseppe a ales să lucreze cu Henrietta şi după modificare i-a dat numele surorii lui decedate, Enrica. Relaţia lor chiar este de tipul frate mai mare/soră, iar Giuseppe pare preocupat ca Henrietta să-şi recapete umanitatea. Ei petrec o parte din timpul liber stând pe acoperiş şi privind stelele prin telescop. Relaţia Jean/Rico este de cu totul altă natură, de tipul sclav/stăpân, Jean tratând-o pe Rico mai mult ca pe o armă decât ca pe o fiinţă umană. Rico însă este o fire veselă, îi place noul corp şi noua viaţă şi este foarte fericită când este lăudată de Jean. Cuplul Triela/Hilshire au o relaţie de tipul tată/fiică, lui Hilshire îi place să-i dăruiască lui Triela ursuleţi de pluş, pentru colecţie. În cazul Raballo/Claes, moartea lui Raballo a lăsat-o pe Claes în imposibilitatea de a lua parte la misiuni şi de aceea ea este folosită pentru experienţe pentru îmbunătăţirea calităţii implanturilor. Cuplul Marco/Angelica au o relaţie complicată, datorită faptului că fiind prima fată pe care s-a făcut experimentul, au apărut probleme în timpul procesului de condiţionare, în urma cărora Angelica şi-a pierdut memoria de lungă durată. Probleme ei s-au amplificat datorită dezinteresului lui Marco faţă de ea.

În episodul 6 Payment - Gelato ( 報酬 - gelato ) se face referire la filmul Vacanţă la Roma ( Roman holiday ). La sfârşitul misiunii, atunci când ajung în Piazza di Spagna, Henrietta îi spune lui Giuseppe că îşi doreşte un cornet de îngheţată. Giuseppe o întreabă mirat dacă este sigură că singura răsplată pe care şi-o doreste este un cornet de îngheţată, în mijlocul iernii. Răspunsul lui Henrietta: “Să mănânci îngheţată în Piazza di Spagna, asta era semnificaţia", face aluzie directă la film.

Actriţa principală a filmului Roman holiday este Audrey Hepburn.

Aşa cum spuneam în Capitolul 2, Rui Araizumi, designer-ul personajelor de la seriile Slayers ( スレイヤーズ ), spunea că înfăţişarea Linei este inspirată după Audrey Hepburn.

În universul Slayers, vrăjile de magie neagră, aşa cum este Dragon slave, cea mai cunoscută vrajă folosită de Lina Inverse, se fac invocând puterea unui mazoku. Numai mazoku de rang înalt, aşa cum este Ruby-Eye Shabranigdu, au abilitatea de a permite magilor umani să le invoce puterile.

Mazoku sunt fiinţe spirituale care trăiesc în lumea astrală, de aceea nu au un corp fizic. Pentru a apare în lumea oamenilor, mazoku de rang inferior posedă un corp sau un obiect, iar cei de rang înalt au capacitatea de a-şi proiecta o imagine în lumea fizică. Acest corp poate fi deteriorat fără ca mazoku să fie afectat. Sursa de energie a unui mazoku este shoki, miasma produsă de oameni sau alte fiinţe atunci când au emoţii negative ca: mânie, ură, frică, tristeţe. Pe de altă parte, emoţiile pozitive îi slăbesc. Mazoku de nivel înalt au capacitea de a se teleporta, fără a fi nevoie să se întoarcă în lumea astrală şi să reapară în altă parte.

Teleportarea este un termen folosit în science fiction şi se referă la fenomenul prin care se pot muta obiecte sau fiinţe dintr-un loc într-altul, instantaneu, fără a călători prin spaţiu. Termenul a fost folosit prima dată de Charles Hoy Fort, un cercetător american al fenomenelor paranormale, în anul 1931 şi vine de la prefixul grecesc tele ( depărtat ) şi verbul latin portare ( a transporta ). De-a lungul timpului s-au imaginat mai multe metode: teleportarea prin trasmisiuni de date cu ajutorul cărora la destinaţie se reconstruieşte obiectul sau organismul, teleportarea folosind o gaură de vierme prin care transmisia se face cu viteză mai mare decât cea a luminii sau teleportarea văzută ca abilitate a diferitelor persoane sau fiinţe, aşa cum este şi cazul în Slayers.

Brita, un contractor din Darker than BLACK ( Kuro no Keiyakusha - 黒の契約者 ) are abilitatea de a se teleporta.

În universul Darker than BLACK, un contractor este un individ care a căpătat puteri supranaturale odată cu apariţia celor două porţi: Heaven’s Gate şi Hell’s Gate, două zone cu proprietăţi misterioase. Pentru a-şi putea folosi puterile, contractorii sunt obligaţi să plătească un preţ, numit remuneration. Acesta constă dintr-o activitate de tip obsesiv compulsiv, de cele mai multe ori neplacută sau chiar umilitoare, dar există şi excepţii. Câteva exemple de remuneration: obligaţia de a mânca sau a bea în cantităţi mari sau a consuma lucruri ciudate ( flori ), obligaţia de a fuma, cu toate că persoana respectivă detestă acest obicei, obligaţia de a scrie poezii, schimbări rapide de înfăţişare datorită modificării vârstei ( întinerire ). Există posibilitatea ca un contractor să-şi plătească tot contractul, dar acest lucru se întâmpla rar, deoarece necesită un sacrificiu. Se cunoaşte cazul lui Mao, care şi-a plătit contractul, dar a plătit cu propriul corp, fiind obligat să trăiască în corpul unei pisici. De asemenea, un contractor îşi poate pierde puterile, dacă doreşte acest lucru şi deveni regressor, dar pe parcursul anime-ului nu s-a explicat modul în care se poate face acest lucru.

Brita este un contractor care lucrează sub acoperire ca secretară la Ambasada americană. Abilitatea ei este de a se teleporta şi de a teleporta orice fiinţă pe care o atinge. Nu se ştie dacă abilitatea ei funcţionează sau nu în cazul obiectelor, deoarece în anime nu teleportează haine sau alte obiecte. O poate face intenţionat, deoarece Brita se simte foarte bine apărând goală, sau chiar nu poate teleporta obiecte. De asemenea, persoanele teleportate de ea sunt transferate tot fără haine. Este interesant cum Brita combină teleportarea cu remuneration, care constă dintr-un sărut.

În episodul 13 On a Silvery Night, the Heart Shakes on the Water’s Surface…(1st Volume ) ( Giniro no yoru, kokoro ha suimen ni yureru koto naku…( zenpen ) - 銀色の夜、心は水面に揺れることなく…( 前編 ) ) Kiko, asistenta lui Kurosawa Gai, îi spune prietenei: “Pe cine cred ei că reuşesc să păcălească? Personajul era complet diferit! Nu pot să las pe acest autor în viaţă. Am să-i scriu numele în agenda mea.” Agenda pe care o are în mână şi în care chiar scrie ceva, este de mărimea unui Death Note şi are coperţi negre.

Pe parcursul anime-ului apar patru Death Note: al lui Ryuuk ( care rămâne tot timpul la el ), al lui Sidoh (cel pe care îl foloseşte Light ), al lui Jealous ( cel pe care îl foloseşte Misa ) şi al lui Rem. Dacă privim cu atenţie, observăm că au coperţi diferite. Cel mai popular, cel al lui Light, are scris pe copertă, cu caractere gotice, două cuvinte: Death Note.

Pe Death Note-ul lui Misa apare o inscripţie într-o limbă necunoscută.

Pe coperta caietului lui Rem nu apare nicio inscripţie.

Coperţile Death Note-ului lui Ryuuk nu se văd niciodată în întregime. În imaginea din stânga, când este fixat la centură, este acoperit de o cruce, iar în imaginea din dreapta, din ultimul episod, se vede doar o mică parte din copertă.

Primul generic conţine două referiri la două opere de artă cunoscute. Scena din imaginea de mai jos este inspirată după statuia Pieta a lui Michelangelo. În scena din anime, în locul fecioarei este reprezentata Naomi Misora, ţinându-l în braţe pe logodnicului ei, Raye Penber, ucis de Kira. Deoarece Raye Penber este reprezentat în locul lui Hristos, imaginea sugerează faptul că moartea lui Raye Penber a fost un sacrificiu.

Asemănarea dintre pictura lui Michelangelo, Creaţia lui Adam, de pe fresca din Capela Sixtină şi imaginea din anime este clară. Este interesant de explicat rolul personajelor, prin asociere cu cele din tabloul original. Ryuuk se afla în poziţia creatorului, el este cel care îl creează pe Kira, deoarece Light devine Kira folosind o putere dată de shinigami. În ce priveşte mărul, gestul este opus celui din tabloul original, deoarece Light este cel care îi oferă mărul lui Ryuuk. Pe genericul de final există un moment în care Light/Kira îi oferă un măr lui Ryuuk.

Primul generic conţine încă trei scene interesante, care pot fi înţelese abia după ce este cunoscut sfârşitul anime-ului.

Prima este sugestia din imaginile de mai jos, corpul lui Light, deasupra unei table de şah, care se sparge în multe cioburi, anticipând întâmplările de la sfârşitul anime-ului. Aş fi preferat să folosească combinaţia albastru/roşu în locul negru/roşu, deoarece cele două culori, roşu şi albastru au fost folosite pentru aura lui Light, respectiv a lui L.

A doua imagine conţine un simbol interesant, Light mergând în echilibru pe o potecă îngustă, la mare înalţime, deasupra oraşului. Light ştie că orice greşeală pe care o va face, oricât de mică, îl va dezechilibra şi va fi prins, ceea ce pentru el înseamnă moartea.

Iată şi o imagine cu Light pe tărâmul shinigami, un spoiler interesant, relativ la ideea că după moarte cei care au folosit Death Note ar putea deveni shinigami. Presupunerea se bazează pe informaţiile pe care Ryuuk i le dă lui Light, despre faptul că cei care folosesc Death Note-ul nu ajung nici în rai şi nici în iad.

Una din variantele de interpretare a acestei afirmaţii este faptul că Light ar putea deveni shinigami.

Ideea a fost folosită în Death Note Special, când un shinigami care seamănă cu Light vine la Ryuuk şi îi cere să îi povestească întâmparea din trecut. Dacă privim cu atenţie, haina cu care este îmbrăcat seamănă cu un sacou, asemănător cu cele pe care le poartă Light.

Aceeaşi idee o găsim şi în două ilustraţii din artbook-ul Blanc et noir. Imaginea din stânga se poate interpreta ca fiind începutul transformării lui Light în shinigami. Simbolul este ascuns în hainele inspirate după curentul Visual Kei: pantalonii din piele cu ornamente metalice, buzele vopsite cu culoare închisă, părul rebel, inelele şi brăţara. Dar, în spatele lui Light se vede un schelet alb, de shinigami, iar tricoul este peticit în stilul în care sunt desenate hainele lui Jelous. În dreapta, imaginea reflectată a lui Light este în formă de shinigami.

La începutul episodului 30 Justice ( Seigi - 正義 ), la trecerea de pietoni, se aude touryanse. În Japonia, aceasta melodie era cântată la trecerea de pietoni, atâta timp cât este afişată culoarea verde.

Touryanse se aude deseori în Dennou Coil - A circle of Children ( 電脳コイル ) şi are o semnificaţie aparte, deoarece un moment important din anime, accidentul în care a murit Kana, se petrece la o trecere de pietoni.

Touryanse este un cântec tradiţional japonez pentru copii ( Warabe uta ). Cântecul era folosit în perioada medievală la intrarea în castelui Kawagoe, între paznici şi vizitatori, cu ocazia sărbătorii Shichi Go San, deoarece numai cu ocazia sărbătorilor oamenii obişnuiţi aveau permisiunea să viziteze castelul. Shichi Go San este o sărbătoare care are loc la împlinirea vârstei de 3 sau 5 ani pentru băieţi sau 3 sau 7 ani pentru fete. În Japonia medievală mortalitatea infantilă era ridicată, iar faptul că un copil ajungea să trăiască până la acea vârstă era considerată o sărbătoare. Data de 15 noiembrie a fost aleasă de la 7+5+3=15, numere considerate norocoase în Japonia.

Versurile cântecului sunt următoarele: Touryanse touryanse / Koko ha doko no hosomichi ja / Tenjin-sama no hosomichi ja / Chiito tooshite kudashanse / Goyou no nai mono toosha senu
Konokono nanatsu no oiwai ni / O fuda wo osame ni mairimasu / Ikiha yoi yoi kaeriha kowai / Kowai nagara mo tooryanse touryanse.

Let me pass, let me pass / What is this narrow pathway here / It’s the narrow pathway of the Tenjin shrine / Please allow me to pass through / Those without good reason shall not pass / To celebrate this child’s 7th birthday / I’ve come to dedicate my offering / Going in may be fine, fine, but returning would be scary / It’s scary but / Let me pass, let me pass.

Cântecul se cântă în felul asemănător celui englezesc London Bridge Is Falling Down. Doi copii stau faţă în faţă, cu mâinile deasupra capului, formând o arcadă. Ceilalţi copii trec pe sub arcadă, unul câte unul, de mai multe ori, mergând în cerc. Copilul care la finalul cântecului rămâne sub arcadă este “prins” şi îl va înlocui pe unul dintre cei doi copiii care formează arcada. S-a ales să se foloseacă la semafoare cu aceeaşi semnificaţie: atâta timp cât se aude cântecul, se poate traversa în siguranţă, fără riscul de a fi prins între maşini.

În Dennou Coil, la începutul unor episoade, Yasako ne dă o serie de informaţii care circulă în oraşul Daikoku, sub forma unor urban legend. Dintre acestea, mă voi referi la cele care au legătură cu Michiko: există mai multe cazuri de Denno pet dispăruţi, copiii care strigă numele lui Michiko sau adorm cu ochelarii sunt

răpiţi “în lumea cealaltă", Michiko este un illegal, chiar înainte de a fi inventaţi ochelarii, Nakatsu Crossroads era un loc unde se întâmplau multe accidente.

Urban legend este un termen folosit în folclorul modern şi se referă la o întâmplare, un zvon, transmis de cele mai multe ori pe cale orală sau mai nou prin e-mail. Din cauza modului de transmitere nu se poate garanta veridicitatea, unele întâmplări pot conţine un sâmbure de adevar, dar întâmplarile originale pot ajunge să fie exagerate sau greşit interpretate. Cu puţine excepţii, nu se cunoaşte persoana de la care a plecat zvonul, în general, se ştie că s-a întâmplat unui prieten al unui prieten. Termenul urban nu se referă la faptul că aceste întâmplări se petrec în mediul urban, ci semnifică faptul că sunt întâmplări dintr-o perioadă recentă, pentru a putea fi separate de mituri străvechi. De aceea se mai găsesc şi cu denumirea de legende contemporane. În general, o urban legend conţine ori întâmplări ciudate, despre lucruri care se pot întâmpla în diferite condiţii, accidente în care nu se poate găsi o explicaţie ştiinţifică, ori întâmplări legate de fenomene paranormale ( spirite, fiinţe supranaturale ), glume, povestiri cu caracter moralizator, spuse în special pentru copii sau bazate pe credinţe de ordin religios. Termenul urban legend a fost folosit pentru prima dată de Edgar Morin în cartea La Rumeur d’Orleans, apărută în anul 1969.

În .hack//SIGN, conform unei urban legend care circulă printre jucătorii din The World, există un item legendar numit Key of the Twilight. Se crede că cel care îl deţine poate ocoli regulile jocului şi astfel poate controla The World. De aceea sunt mulţi jucători care îl caută, discută între ei, fac schimb de informaţii. Când s-a aflat problema lui Tsukasa, care a rămas prins în joc, un grup de jucători încearcă sa-l ajute căutând împreună cu el Key of the Twilight, sperând că acesta va reuşi să-l readucă în lumea reală.

Puterea deosebită a lui Tsukasa de a controla monstrul, a dus la ideea că el ar avea legătură cu Key of the Twilight sau chiar că el este legendarul item. Sora o strigă pe Aura cu numele Key of the Twilight prima dată când o întâlneşte, iar la sfârşitul anime-ului, Bear sugerează că Aura ar putea fi Key of the Twilight. Această idee a fost confirmată la finalul lui .hack//Games.

Peisajele şi oraşele din The World sunt ori inspirate din arhitectura oraşelor medievale europene, ori sunt desenate în stilul picturii suprarealiste ( cu influenţe ale picturii lui Salvador Dali sau Magritte ).

Peisajele au elemente originale ( stânci de forme ciudate, plante, animale ), culorile au nuanţe pastelate, vii, care îţi atrag atenţia şi creeză impresia nepământeană. Castelul pe vârf de stâncă mi-a amintit de tabloul lui Magritte, Castelul din Pirinei.

De asemenea, întâlnim influenţe celtice, în special la elementele de magie şi la arme. Regizorul Koichi Mashimo a recunoscut asemănarea intenţionată a tatuajelor de pe faţa lui Bear cu personajul interpretat de Mel Gibson în Braveheart, William Wallace.

Un Delta Server este serverul de cel mai mic nivel din The World. Fiecare server are un loc unde se începe jocul şi unde jucătorii revin pe parcursul jocului pentru a forma alianţe sau cumpăra şi vinde item-uri, numit Root Town. Mac Anu este Root Town în Delta Server şi fiind pe nivelul începător, este unul dintre cele mai populare. Crimson Knights îşi au sediul aici. CyberConnect Corporation ( CC Corp ), compania care a creat jocul, spunea despre Mac Anu că sunetele şi peisajele creează o atmosferă de pace. Oraşul are canale pe care circulă gondole, iar arhitectura este asemănătoare cu cea din Veneţia.