Prenumele Maya al personajului Maya Ibuki, locotenent la NERV, din Neon Genesis Evangelion ( Shin Seiki Evangerion - 新世紀エヴァンゲリオン ) este luat de la crucişătorul Maya, iar numele de la crucişătorul greu Ibuki, nave din flota japoneză din cel de-al doilea război mondial. Construcţia lui Ibuki a fost încetinită după bătălia de la Midway, când construcţia portavioanelor a devenit prioritară.

Ibuki a fost la un moment dat convertit ca portavion, dar sfârşitul războiului l-a prins neterminat, iar la câţiva ani după a fost demontat. Flota japoneză a mai avut o navă cu acelaşi nume, care a fost construită în anul 1907.

Deşi Maya este un nume comun în Japonia, aceasta nu este o coincidenţă de nume, multe din personajele din Neon Genesis Evangelion au legătură cu cel de-al doilea război mondial: Asuka Langley Soryu ( aşa cum spuneam în Capitolul 6 ), Rei Ayanami ( Ayanami a fost un distrugător de clasă Type-II Fubuki, care s-a scufundat în a doua bătălie de la Guadalcanal şi a cărei epavă a fost găsită în 1992 de către Robert Ballard ), Ritsuko Akagi ( portavionul Akagi a fost unul dintre cele mai renumite vase de război japoneze ), locotenentul Shigeru Aoba ( Aoba, un crucişător greu ), adjunctul lui Gendo Ikari, Kozo Fuyutsuki ( distrugătorul Fuyutsuki din clasa Akizuki a rămas în istorie pentru că a salvat supravieţuitorii de pe Yamato ), locotenentul Makoto Hyuga ( Hyuga, un cuirasat din clasa Ise ), Misato Katsuragi ( Katsuragi, un portavion folosit pentru atacurile kamikaze ).

Chiar dacă este personaj secundar şi nu apare foarte mult în serie, Maya a rămas în conştiinţa publicului în primul rând datorită firii ei plăcute. Maya este singurul ofiţer din NERV care refuză să lupte împotriva celor de la Japanese Strategic Self Defense Forces, motivând că nu poate împuşca oameni. În scenele următoare o vedem ascunsă sub birou.

Fanii acestui anime cunosc probabil speculaţiile relativ la relaţia dintre Maya şi Ritsuko, pornite de la o declaraţie a lui Hideaki Anno, care a lăsat să se înţeleagă că sentimentele lui Maya faţă de Ritsuko au tendinţe lesbiene.

Referitor la scena din filmul The End of Evangelion ( minutul 21 secunda 50 din partea a doua ), când fantoma Rei/Ritsuko o îmbrăţişează pe Maya şi tastează cuvintele “Am nevoie de tine", Anno a declarat că: “Maya lets a gasp of ecstacy escape“. Pe mine scena nu m-a convins, eu nu cred că reacţia lui Maya a fost exagerată. S-ar putea ca toată controversa să fie o glumă a lui Hideaki Anno, care este cunoscut ca un om caruia îi place să glumească.

Vorbind de glumele lui Hideaki Anno, în primul episod, Angel Attack ( Shitou Shuurai - 使徒、襲来 ), în scena din apartamentul lui Misato, observăm că Misato preferă berea Yebisu.

Pe cutia de bere este desenat Yebisu, kami al pescarilor, în unele zone kami al agriculturii şi al comerţului, unul dintre cei şapte zei ai norocului ( shichifukujin ). Conform mitologiei shinto, Yebisu este fiul lui Izanagi şi al lui Izanami, a fost născut fără oase şi totuşi a reuşit să supravieţuiască, devenind după aceea ocrotitor al copiilor mici. Pentru că este kami al pescarilor, este reprezentat ţinând un peşte ( câteodată şi o undiţă ).

Însă în episodul 7 The Human Creation ( Hito no Tsukurishimono - 人の造りしもの ), ni se arată o cutie de bere cu numele Yebichu, pe care reprezentarea lui Yebisu este înlocuită cu cea a lui Ebichu, personajul principal din manga Oruchuban Ebichu ( Ebichu Minds the House - おるちゅばんエビちゅ ). Hideaki Anno este un fan declarat al lui Oruchuban Ebichu.

Există o diferenţă între modul în care este reprezentat Ebichu în manga Oruchuban Ebichu şi hamsterul de pe cutia de bere din Neon Genesis Evangelion şi anume urechea de culoare maron, cea stângă pe cutia de bere, cea dreaptă a lui Ebichu. Se poate să fie o scăpare din partea desenatorului.

Kotono Mitsuishi ( seiyuu pentru Misato ) citea manga Oruchuban Ebichu în pauzele de la înregistrarea pentru Neon Genesis Evangelion. În 1999, când studioul Gainax a realizat anime-ul Oruchuban Ebichu, Kotono Mitsuishi a primit rolul lui Ebichu şi au continuat şi gluma cu cutia de bere, într-o secvenţă din anime îl vedem pe prietenul stăpânei lui Ebichu bând bere… Ebichu.

Oruchuban Ebichu prezintă cu mult umor viaţa stăpânei lui Ebichu, care este office lady.

O office lady ( Ōeru ) este o fată cu vârsta între 20 şi 30 de ani, care de cele mai multe ori a terminat o facultate şi după aceea lucrează într-un birou, unde execută activităţi simple, lipsite de răspundere şi fără rol de decizie, activităţi care sunt considerate specific feminine. Acestea pot fi întâmpinarea clienţilor ( cu o urare însoţită de un zâmbet ), servirea ceaiului sau activităţi simple de tip secretariat ( evidenţă dosare, trasmitere de memo etc. ). Cu toate că lucrează cu normă întreagă, o office lady nu are nici o şansă să promoveze. De fapt, nici nu-şi doreşte asta. Dorinţa ei este să se mărite cât mai repede şi astfel, să renunţe la slujbă, dedicându-se exclusiv familiei.

Office lady au apărut după cel de-al doilea război mondial, odată cu dezvoltarea companiilor. Iniţial au fost numite business girls, dar după ce s-a aflat că în Statele Unite termenul era folosit pentru prostituate, Josei Jishin, o revistă pentru femei, a căutat un nume mai bun şi a fost ales office lady. În 1980, office lady era slujba cea mai comună pentru fetele japoneze, cam o treime din numărul de femei care lucrau erau office lady.

O zi a unei office lady arată în felul următor: îmbrăcată în haine de firmă, cu accesorii scumpe şi frumos aranjată, o office lady pleacă la serviciu, de cele mai multe ori cu trenul sau cu metroul. La serviciu, se schimbă, deoarece este obligată să poarte uniformă, singura individualitate permisă fiind geanta. Poate de aceea în Japonia mai toate fetele au cel puţin o geantă scumpă.

Cu toate că munca ei nu este importantă pentru companie, salariul nu este deloc mic, o office lady îşi permite să-şi cumpere haine şi să meargă din când în când la un restaurant de lux. Locuieşte cu părinţii, deci nu are cheltuieli în plus cum ar fi chiria şi nu doreşte să se mute până nu se mărită. Există însă o presiune mare în ce priveşte căsătoria.

Revenind la anime, stăpâna lui Ebichu are 25 de ani şi este încă office lady, ceea ce o face să fie nemulţumită de viaţă. Locuieşte însă singură, iar de treburile casnice se ocupă hamsterul ( femelă ) Ebichu. Ebichu este nemulţumită că stăpâna îşi petrece timpul cu un prieten, pe care îl numeşte kaishounachi ( worthless man ). Cu toate că este clar că acesta nu se va însura cu ea niciodată şi pe deasupra o şi înşeală şi o minte destul de des, stăpâna a învăţat să fie ascultătoare şi după reprize de plâns, îl iartă.

Honey Kisaragi, eroina din Re. Cutie Honey lucrează ca office lady. Colegele o ceartă pentru că întârzie, şeful o ameninţă cu concedierea, dar nimic nu o poate împiedica să plece atunci când o cheamă datoria.

Honey este un android realizat de profesorul Kisaragi, inventatorul Imaginary Induction System (I-System), o tehnologie prin care se dezasamblează materia la nivel subatomic şi se reconstruieşte ca o colecţie de nanomaşini.

Termenul nanomaşini ( sau nanoboţi ) vine de la nano ( prefix reprezentând un factor de 10 la minus 9 ) şi este folosit deseori în literatură, filme şi manga/anime, referindu-se la maşini atât de mici încât nu se văd cu ochiul liber. Termenul este convenabil de folosit pentru că, în general, nu se dau explicaţii privind tehnologia propriu zisă sau sursele de energie pe care le folosesc nanomaşinile pentru a funcţiona, ci se arată doar rezultatele, diferind de la caz la caz în funcţie de imaginaţia autorului.

În Re. Cutie Honey, prima implementare a tehnologiei a avut ca rezultat pe Sister Jill, un android care a scăpat de sub control. După aceea proiectul a fost oprit, considerându-se periculos. Profesorul şi-a dat seama ce îi lipsea lui Jill şi atunci când fata i-a murit într-un accident, a luat celule de la ea şi le-a integrat în I-System, obţinând un android cu suflet.

Folosind un aparat care creează materie din aer şi strigând “Honey Flash!“, Honey îşi schimbă aspectul şi culoarea părului şi se transformă într-o eroină care luptă contra răului. Atunci când nu mai are energie, hainele încep să i se rupă. Energia şi-o recapătă mâncând cantităţi mari de mâncare, preferabil onigiri adus de femeia de serviciu de la firma la care lucrează Honey. Honey declară cu umor că tăiţeii şi pâinea o fac să-i fie foame curând.

Înainte de a muri, tatăl i-a spus să trăiască asemenea unei fiinţe umane, lucru pe care Honey îl urmează întocmai. Cu ajutorul lui Natsuko “Nat chan” Aki, o prietenă poliţistă, ea învaţă să preţuiască prietenia, învaţă să iubească şi să se sacrifice pentru cei dragi. În cele din urmă, Nat chan îşi dă demisia din poliţie şi înfiinţează o agenţie de detectivi, unde lucrează împreună cu Honey.

Rin şi Mimi, personajele principale din Mnemosyne no Musumetachi ( ムネモシュネの娘たち ) conduc împreună o agenţie de detectivi. Cele două fete îşi fac meseria foarte bine, Rin este o foarte bună luptătoare şi este pricepută la investigaţii iar Mimi este un geniu al computerelor ( chiar dacă îi place să bea multă vodcă ). Calităţile lor s-au perfecţionat în timp, deoarece ambele sunt nemuritoare.

După spusele lui Rin, cu mii de ani în urmă, un Fruct al timpului a intrat în corpul ei şi astfel a devenit nemuritoare. Acest lucru i-a dat o capacitate uriaşă de regenerare a corpului, indiferent cât de grave i-ar fi rănile ( chiar dacă în funcţie de gravitatea rănii, durata de regenerare poate creşte ).

Povestea se bazează pe credinţe shinto, elementele principale din episodul 6 And to the Door of the Kingdom… ( Soshite Ōkoku no Tobira heto… - そして王国の扉へと…… ), despre Tajimamori, precedentul gardian al lui Yggdrasil sunt întâlnite în Nihon Shoki ( The Chronicles of Japan ), unde se povesteşte despre împăratul Suinin care l-a trimis pe Tajimamori să găsească fructul nemuririi, o varietate sălbatică de citrică.

Tajimamori a găsit fructul căutat, dar împăratul murise între timp. De remarcat că termenul Ygdrassil provine din religia scandinavă.

În toate religiile importante există conceptul că sufletul este nemuritor. Oamenii nu s-au mulţumit însă cu aceasta şi au căutat de-a lungul timpului metode pentru a obţine şi un trup nemuritor. Metodele prin care se realizează nemurirea variază de la metode spirituale ( căutarea pietrei filosofale sau a Sfântului Graal ), până la metode ştiinţifice ( cercetări în medicină, genetică, nanotehnologie, clonare ). Pentru că nu au reuşit, au imaginat diferite căi prin care s-ar putea realiza nemurirea, rezultând o varietate mare de idei folosite în literatură şi film, de la transformarea în vampir, la folosirea unor tehnologii extraterestre, nemurirea prin mutarea conştiinţei într-o reţea, transformarea în cyborg, diferite tipuri de mutaţii sau prin intervenţii divine.

Pai, personajul principal din 3x3 Eyes ( Sazan Eyes ), face parte din rasa Sanjiyan Unkara, un popor de youkai nemuritori, care au trăit izolaţi faţă de oameni. Ea are deja 300 de ani şi arată ca o adolescentă.

Spre deosebire de alte personaje întâlnite în alte opere, care doresc să fie nemuritori, Pai îşi doreşte să devină om. Acest lucru este posibil şi se poarte realiza cu ajutorul unei statui numită Ningen No Zou ( statuia umanităţii ). Întrebată de Yakumo, băiatul care o ajută să găsescă statuia, de ce îşi doreşte să devină om, a răspuns sincer că nu-şi mai aminteşte, îşi doreşte acest lucru de atât de multă vreme încât a uitat. Ca orice Sanjiyan, Pai are două personalităţi: prima, Pai, umană, veselă, iubitoare şi plină de farmec, cea de a doua, Parvati, rece şi puternică. Cea de-a doua personalitate iese la suprafaţă atunci când este speriată sau când ea sau cineva drag sunt în primejdie. Atunci când Parvati preia controlul, i se deschide al treilea ochi.

Faptul că Pai a fost găsită de tatăl lui Yakumo în Tibet nu este un lucru întâmplător, cartea care a adus în atenţia publicului conceptul celui de-al treilea ochi, scrisă de T. Lobsang Rampa şi intitulată chiar Al treilea ochi are acţiunea plasată în Tibet. Cartea este controversată şi nu se va afla cu certitudine dacă este adevărată sau nu. Autorul povesteşte cum i s-a făcut o trepanaţie, iar în gaura făcută i s-a pus o bucată de lemn trecută prin foc şi ierburi, care a rămas acolo trei săptămâni. A fost apoi închis într-o cameră întunecată, unde a ţinut post. În cameră s-a crescut progresiv lumina. Când i s-a scos bucata de lemn, a fost capabil să vadă aura celor din jur, pe care a învăţat apoi să o citească, învăţând semnificaţia culorilor. Între timp, a învăţat cum poate să-şi închidă cel de-al treilea ochi şi să-l folosească numai atunci când doreşte. I s-a povestit că legendele spun că în epoca în care zeii veneau pe pământ şi se amestecau cu oamenii, oamenii puteau folosi cel de-al treilea ochi. Pentru că oamenii au folosit informaţiile pe care le obţineau cu cel de-al treilea ochi în scopuri malefice, drept pedeapsă, cel de-al treilea ochi le-a fost închis. Mai târziu, o minoritate a primit la naştere darul clarviziunii.

În budism şi hinduism, cel de-al treilea ochi este plasat între sprâncene, acolo unde este localizată chakra a şasea ( ajna ) şi este centrul intuiţiei, imaginaţiei, vizualizării, concentrării, percepţiei extrasenzoriale, clarviziunii şi telepatiei. În budism este simbol al iluminării, de aceea statuile lui Buddha sau ale bodhisatva sunt reprezentate cu al treilea ochi. În hinduism se crede că deschiderea celui de-al treilea ochi al lui Shiva va aduce distrugerea universului.

În 3x3 Eyes, cu ajutorul celui de al treilea ochi, Parvati face vrăji puternice. În mitologia hindusă nu se vorbeşte însă de cel de-al treilea ochi al lui Parvati, ci doar de cel al lui Shiva, consortul ei.

Alucard, unul dintre personajele principale din Hellsing ( ヘルシング ), este capabil să genereze ochi în trupul său, ochi care-i asigură percepţii extrasenzoriale cum ar fi citirea minţii şi crearea de iluzii. În episodul 7 Duel, Alucard îşi creează un ochi chiar în locul unde se află localizat cel de al treilea ochi.

Mai există o legătură cu cel de-al treilea ochi în Hellsing, la Incognito, care are tatuat al treilea ochi, între sprâncene, dar în anime nu se dau explicaţii relativ la acel tatuaj. În episodul 13 Hellfire, Incognito îl invocă pe Seth, zeul egiptean al haosului, care apare sub forma unui şarpe. În mitologia egipteană Seth nu este reprezentat ca şarpe, ci cu trup de ogar, coada despicată şi cu botul prelung sau cu trup uman şi cap cu bot lung.

Numele lui Alucard face referire la un personaj cunoscut, este o anagramă de la Dracula. Mai mult, după ce este înfrânt, Incognito îl întreabă pe Alucard cine este. Alucard rânjeşte şi pentru câteva fracţiuni de secundă, jumătate din faţă i se schimbă, apărând imaginea din cunoscutul portret al lui Vlad Ţepeş.

Alucard nu-i răspunde direct, dar răspunsul este dat în următoarea secvenţă. Dacă în imaginea anterioară îl vedem pe Incognito străpus de o ţeapă, în următoarea imagine este “tras în ţeapă", după metoda folosită de Vlad Ţepeş. Mi-a plăcut mult această secvenţă, cu atât mai mult cu cât metoda reală de tragere în ţeapă nu este folosită, în general, în filme.

Tot aluzie la Dracula este faptul că Alucard se transformă într-un stol de lilieci.

De-a lungul seriei, Alucard îşi schimbă de multe ori forma trupului, de la o masă amorfă de culoare neagră, la stoluri de lilieci, iar cea mai impresionantă este un câine monstruos cu mai multe capete. Transformarea se face din proprie voinţă şi sub control. Sunt momente în care se distrează şi în care pare că transformarea este facută doar pentru a îngrozi adversarul.

Vincent Valentine, personajul din filmul Final Fantasy VII: Advent children ( ファイナルファンタジーＶＩＩ: アドベントチルドレン ) are capacitatea de a se transforma într-o creatură cu o viteză deosebită. Forma nu este clară, se vede doar capa roşie care îl învăluie pe Cloud şi care dispare împreună cu el, părând indiferent la gloanţele trase de Kadaj. Este singurul moment în care Vincent se transformă, mai târziu, îl vedem luptând împreună cu ceilalţi împotriva lui Bahamut Sin, dar nu îşi mai foloseşte abilitatea.

Numele creaturii fantastice vine de la Behemoth, fiinţa fabuloasă descrisă în Biblie în Cartea lui Iov (40.15 - 40.24). Se spune despre el că: “paşte iarba ca boul", “oasele lui sunt ca nişte ţevi de aramă şi mădularele ca nişte drugi de fier", “coada lui e dârză ca lemnul cedrului şi vinele de pe pulpele lui stau ca nişte noduri", că este “făcut să fie cel mai mare peste celelalte dobitoace". Descrierea din Biblie se termină cu o întrebare:

“Cine poate să-i străpungă nasul cu un laţ? “. Scena din film în care Reno încearcă să-l lege cu un lanţ pe Bahamut Sin face aluzie la aceasta. Spre mirarea lui Reno, creatura rupe lanţul fără nici un efort.

Takayuki Takeya, designer-ul care a lucrat pentru Final Fantasy VII: Advent children, l-a înfăţişat pe Bahamut Sin în forma unui dragon înaripat. Pentru originalitate, Takeya i-a adăugat elemente inspirate din ceramica din perioada Jomon (14.000 i.e.n. - 400 i.e.n.), motivând că i s-a părut interesant ca design-ul să reflecte puterea şi intensitatea acestei arte.

Din cultura Jomon se cunosc vase de lut şi mici statuete tot din lut, de formă umanoidă (Dogu).

Statuetele au un grad mare de stilizare, în ce priveşte forma corpului şi în special a ochilor, care sunt foarte expresivi. Unele dintre ele au tatuaje, cu diferite simboluri. De asemenea, unele dintre vase au gravate simboluri şi au ornamente deosebite. Takayuki Takeya a folosit spirala, care se găseşte pe armura lui Bahamut Sin, în mai multe locuri, sub diferite forme.

De asemenea, a folosit şanţurile paralele specifice culturii Jomon, pe care le vedem în special pe coarne.

Interesant de remarcat cât de mult seamănă aripa creaturii cu un motiv de pe un vas celebru.

În afară de ilustraţii, Takayuki Takeya a creat şi modele 3D, unul cu jumătate din cap, incluzând şi un corn, iar altul cu o bucată de aripă. Iniţial i-a desenat capul ca fiind asemănător cu al unui câine, apoi a devenit mai aproape de cel al unui rozător. Conform declaraţiilor designer-ului, puterea lui Bahamut Sin este incredibilă pentru că şi atunci când îşi pierde un picior, acesta continuă să te urmarească până te prinde. Nici o fiinţă vie nu poate asta, dar şi-a zis: Ei şi ce? Sunt iresponsabil.

Bahamut Sin a fost invocat de către Kadaj.