Kaname Chidori din Full Metal Panic! ( フルメタル パニック！ ) obişnuieşte să arate cu degetul pe care câteodată are desenată o spirală. Ea face parte dintr-o categorie de personaje folosite în manga/anime, care se numeşte tsundere. Acest personaj, de obicei feminin, este caracterizat prin faptul că trece cu uşurinţă de la un comportament agresiv, ironic, chiar brutal, la o stare de afecţiune şi căldură şi invers.

Mama şi sora cea mica a lui Kaname ne sunt cunoscute dintr-o fotografie aflată în camera acesteia. Din fişa lui Gauron, aflăm alte date interesante despre trecutul ei, care sunt spuse în nuvelă, dar nu au fost spuse explicit în anime.

Mama a murit de cancer cu patru ani înainte de întâmplările din anime. După moartea ei, Kaname a locuit o vreme la New York, de atunci apărând şi pasiunea pentru filmele americane, pe care le cunoaşte bine. În episodul Still alive, ea face aluzie la filmul Butch Cassidy and the Sundance Kid. Tatăl şi sora trăiesc acum la New York, iar Kaname locuieşte singură. Putem presupune că primeşte bani pentru întreţinere de la tatăl ei. Este o fire descurcăreaţă şi curajoasă, aşa cum reiese şi din episodul cu furtul lenjeriei, în care acţionează rapid în momentul în care observă că o persoană necunoscută a intrat în balcon: ia bâta de baseball şi-l loveşte în cap pe presupusul agresor.

În episodul Mischief of the Wind ( Kaze no Itazura - 風のイ タ ズ ラ ) din Mai-HIME ( 舞-HiME ), cineva intră în vestiarul fetelor şi le fură lenjeria. Urmează o serie de momente ecchi, cu Natsuki în rolul principal, umblând prin campus fără lenjerie, episoade care au plăcut atât de mult fanilor încât s-a făcut şi o figurină (figurina are totuşi lenjerie…). Folosind informaţiile aduse de Natsuki, Shizuru decide să întindă o capcană hoţului şi foloseşte ca momeală, printre altele, preţioasa colecţie de lenjerie a lui Natsuki. Hoţul (un “orphan“) cade în capcană, este urmărit de Natsuki, Mai şi Mikoto şi este omorât. Însă, spre disperarea lui Natsuki, toată lenjeria furată este distrusă.

În manga, Shizuru nu este HIME, iar rolul ei este destul de mic. În anime personajul a avut succes, ieşind pe primul loc în topul celor mai populare personaje de pe site-ul oficial. Arma lui Shizuru se numeşte naginata şi este o armă tradiţională japoneză folosită în special de femeile samurai. Constă dintr-un toiag, la capăt având o lamă curbată. Tomoe Gozen, cea mai cunoscută femeie samurai din istoria Japoniei, lupta cu naginata. “Child“-ul lui Shizuru, Kiyohime, care are forma unui şarpe cu mai multe capete, este numit aşa după un personaj de legendă. Faptul că în timpul luptei cu Natsuki, aceasta rămâne prinsă sub un clopot, face aluzie directă la mit pentru că se cunoaşte atracţia lui Shizuru pentru Natsuki.

Legenda spune că Anchin, un călugăr de la templul Kishu Dojo-ji, în timp ce se întorcea dintr-un pelerinaj, s-a oprit în casa unui nobil din Kiyotsugu. Acolo a fost bine primit de către stăpînul casei. Fata nobilului, Kiyohime, l-a văzut şi s-a îndrăgostit de el. Când s-a dus să-l întrebe pe tatăl ei cine este acest calugar, acesta i-a răspuns în glumă că este viitorul ei soţ. Kiyohime l-a crezut şi în timp ce Anchin dormea, s-a dus şi s-a culcat lângă el. Când acesta s-a trezit, Kiyohime i-a explicat că îl consideră soţul ei. Anchin a protestat la început, dar după aceea a cedat. După noaptea petrecută împreună, Anchin i-a promis că se va întoarce, cu toate că ştia că nu o va face. Timpul a trecut, Anchin s-a întors la templul lui, Kiyohime a aşteptat o vreme şi în timp a devenit plină de ură şi de dorinţă de răzbunare. S-a trasformat într-un şarpe. În această formă, s-a dus la templu şi l-a urmărit pe Anchin, care a fugit şi s-a ascuns sub un clopot. Kiyohime s-a înfăşurat în jurul clopotului, pe care l-a încins până la topire şi aşa au murit amândoi. Pentru 400 de ani, templul Dojo-ji a rămas fără clopot. Când preoţii au reconstruit clopotul, la ceremonia de inaugurare a apărut o femeie care le-a cerut voie călugărilor să danseze. În timpul dansului, a ajuns sub clopot. Acesta a scos un sunet, un fel de vaiet şi a căzut peste ea. Când călugării au ridicat clopotul, de sub el a ieşit un şarpe uriaş, care scotea flăcări pe nări. Interpretarea dată de ei a fost aceea că sufletul lui Kiyohime încă nu se liniştise.

Revenind la Shizuru, fata lesbiană este un alt stereotip întâlnit în anime-urile de tip shuonen, folosit în principal pentru fan service.

Acelaşi gen de personaj este Alielle din El Hazard ( Shinpi no Sekai El Hazard - 神秘の世界エルハザード ). Ea are înclinaţii lesbiene mult mai pronunţate decât Shizuru, pentru că nu sunt legate de o singură persoană. Pe lângă relaţia pe care se pare că o are cu prinţesa Fatora, ea este atrasă şi de cele trei preotese, în special de Shayla-Shayla. Personajul central din El Hazard este Ifurita.

Termenul folosit în El Hazard pentru Ifurita este demon-goddess. Ifurita este o maşină biologică care are forma unei fete frumoase care a fost construită de o civilizaţie din vechime. Ea este o armă foarte puternică, poate distruge un întreg oraş şi poate copia şi folosi orice tip de atac care a fost folosit împotriva ei, aşa cum a făcut când a luptat împotriva celor trei preotese. Este controlată de persoana care o activează cu ajutorul unui Power Key Staff, deoarece are incorporat un circuit de supunere.

După ce a fost distrus acest circuit, ea capătă conştiinţă de sine, ia decizii în funcţie de sentimente şi se sacrifică pentru a salva lumea din El Hazard.

Chiar dacă în El Hazard nu este folosit acest termen, Ifurita este un gynoid. Denumirea vine din limba greacă, gyne însemnând femeie. A fost folosit prima dată de Gwyneth Jones, o scriitoare britanică de science fiction şi a fost dezvoltat de Richard Calder, în trilogia cyberpunk Dead Girls, Dead Boys, Dead Things. Conceptul a fost preluat şi în anime-uri. Un gynoid este un robot construit să arate ca o femeie. Termenul este înrudit cu cel de android, care se referă la un robot care arată ca un bărbat. Denumirea android se poate folosi însă pentru ambele sexe.

KOS-MOS din Xenosaga ( ゼノサーガ ) este tot un gynoid. Ea a fost construită de Vector Industries, folosind o tehnologie avansată, pe bază de nanomaşini. Această tehnologie îi dă posibilitatea să-şi transforme braţele în arme ( F-GSHOT, F-SCYTHE ) şi să se autorepare. Chiar dacă este protejată de un câmp de forţă, nu este indestructibilă. Se mişcă cu o viteză foarte mare şi are putere uriaşă. Ea o protejează necondiţionat pe Shion Uzuki, unul dintre proiectanţii ei. KOS-MOS este o prescurtare de la “Kosmos Obey Strategical Multiple Operation Systems“. Parola din subconştientul lui KOS-MOS, “Ye shall be as gods“, este chiar expresia pe care, în Biblie, şarpele i-a spus-o Evei.

Soraya Saga, unul din creatorii seriei, a declarat că o parte din numele personajelor principale feminine sunt legate de flori. Shion este o specie de margaretă, Sakura înseamnă “floare de cireş", MOMO înseamnă “floare de piersic". Şi numele lui KOS-MOS se referă tot la o floare: cosmos. În limba greacă însă kosmos înseamnă ordine, opusul haosului. Probabil că numele a fost ales şi pentru jocul de cuvinte, pentru că în anime există un personaj care se numeşte Chaos.

Pentru mine imaginea lui KOS-MOS este asociată cu statueta lui BOME.

BOME este un sculptor japonez care lucrează figurine anime pentru firma Kaiyodo. Monsieur BOME Collection curpinde statuete ale unor personaje cunoscute din anime, manga şi jocuri. Fetele sculptate de BOME fac parte dintr-un arhetip de frumuseţe: înalte, cu picioare foarte lungi, păr bogat cu pieptănătură complicată, haine cu croială şi materiale deosebite, eventual arme neobişnuite. Este un maestru al detaliului, nu numai în ce priveşte porţiunile vizibile, ci şi a porţiunilor care sunt greu de observat atunci când priveşti statueta dintr-o poziţie normală.

Figurinele se sculptează pe bucăţi. Sunt sculptate separat unele suviţele de păr care stau în poziţii neobişnuite, porţiuni din haine cu cute complicate, accesoriile, armele. Există figurine, de exemplu Jungle Emi, căreia i se poate scoate bluza. De asemenea, combină foarte bine materialele, cele mai tari din care este realizat corpul, cu cele mai moi din care sunt făcute hainele. Există statuete care au porţiuni transparente, aşa cum este părul lui KOS-MOS. Se poate spune că există un stil BOME şi în ce priveşte poziţia şi atitudinea fetei, pentru fiecare figurină, încercând să găsească o poziţie care să definească cât mai bine personajul.

Pe cutia unora dintre statuete găsim o mică poveste spusă de BOME. Despre cuplul Kaname/Tessa, din Full Metal Panic! spunea că sunt realizate în special după varianta de desen din anime, dar că a încercat să adauge esenţa din varianta originală, din nuvela ilustrată de Shiki Doji.

Din colecţia lui BOME am ales să v-o arăt pe Eclair din Kiddy Grade ( キディ・グレイド ). Eclair se încadrează perfect în tiparul de frumuseţe BOME: are 1,65 înalţime şi 90-54-85. Există mai multe statuete cu Eclair, în forma bine cunoscută şi în forma în care apare în ultimele episoade. Mă voi referi la prima variantă. BOME a ales o atitudine specifică ei, într-o poziţie uşor relaxată, sprijinindu-se pe un picior, cu privirea jucăuşă.

Te aştepţi s-o auzi spunând “Ta-da!” Iese în evidenţă ciorăpelul, legat cu un şnur pe pulpă, acelaşi şnur pe care îl are şi la gât. Nu am înţeles de ce Lumiere nu este mulţumită de acest tip de îmbrăcăminte şi-i spune mereu că o doamnă trebuie să fie mai elegantă. Despre Kiddy Grade, BOME spunea că atunci când un prieten i-a dat DVD-ul şi a văzut primul episod, a crezut că este un anime science fiction obişnuit. Pe măsură ce se derulau episoadele, subiectul a devenit din ce în ce mai interesant. Până la urmă s-a dovedit a fi o adevarată space opera, a cărui fan a devenit. Eroinele au devenit modele, sunt 4 variante de Eclair şi 2 de Lumiere. În fotografie sunt primele 2 modele, combinaţie care a declarat că-i place cel mai mult.

Pistolul folosit de Eclair este Walther P99, un pistol semi-automat de calibru 45. În anime se menţionează că are modificări făcute special pentru ea.

Koichi Mashimo, regizorul de la Noir ( ノワール ), a vrut pentru Mireille Bouchet o armă care să arate modern şi de aceea a ales pistolul Walther P99. Pentru Kirika Yumura s-a dorit o armă clasică europeană şi au preferat un pistol Beretta M1934. Alte propuneri pentru arma lui Kirika au fost Walther PPK ( arma folosită de James Bond ) şi Glock26. Asasinii Les Soldats folosesc tot o armă europeană, fabricată în Elveţia, SIG PR02340. De asemenea, sunetele împuşcăturilor sunt reale. La impresia de real contribuie şi background-urile care sunt realizate cu mare grijă pentru detalii: clădiri din Paris, peisaje din Corsica şi Sicilia. Noir este unul dintre puţinele anime-uri în care nu se foloseşte deloc superdeform. Seria a fost inspirată de cele două filme ale lui Luc Besson: Nikita şi Leon. Floarea din camera lui Mireille este aceeaşi specie cu cea pe care o are Leon.

Muzica lui Kajiura Yuki are un rol important în această serie. Compozitoarea mărturiseşte într-un interviu că încă de când era mică a fost preocupată de muzică. A fost influenţată de tatăl ei, mare iubitor de muzică clasică şi de operă, pe care obişnuia să-l acompanieze la pian. Prima melodie a scris-o la vârsta de 7 ani, pentru bunica ei, atunci când s-a mutat împreună cu părinţii în Germania. Muzica europeană a influenţat-o mult. I-a plăcut să lucreze cu regizorul Koishi Mashita, realizând muzica pentru seriile produse de Bee Train ( Noir, .hack//Sign, Madlax şi El Cazador de la Bruja ) deoarece acesta are un stil de lucru care-i place, putând să lucreze fără restricţii. Pentru Noir a fost nevoită să lucreze repede, muzica fiind terminată într-o jumătate de an, cea mai mare parte a pieselor fiind scrise în prima lună şi finalizate după aceea. După părerea ei, piesa cea mai bună este Canta per me. Albumul dublu Blanc Dans Noir, apărut la câteva luni după soundtrack-ul de la Noir, conţine o parte din piese într-o altă interpretare.

Kajiura Yuki declară că este inspirată de multe lucruri atunci când creează muzică: picturi, cărţi, unele melodii, discuţiile cu diferite persoane. Mărturiseşte, râzând, că îi place să stea acasă şi să citească. Vă amintiţi de pe albumul Noir melodia cu titlul Himitsu?

O melodie cu titlul Himitsu ( Ayashige ) întâlnim şi pe al doilea album de la Death Note ( デスノート )…

Despre Tsugumi Ohba, creatoarea poveştii Death Note, nu se cunosc prea multe lucruri. Se ştie că s-a născut în Tokyo, că este colecţionară de ceşti de ceai şi că obişnuieşte să stea pe scaun în poziţia binecunoscută a lui L. Se crede că Tsugumi Ohba este un pseudonim al lui Hiroshi Gamou, cunoscut pentru seria Tottemo Luckman.

Acest zvon este bazat pe faptul că în primul capitol din manga, există o denumire care poate fi o aluzie la numele real: “Gamou Seminar“. Un singur lucru este cert, ambii sunt născuţi în Tokyo. În rest, denumirea respectivă poate fi o aluzie la numele adevărat, pusă sub formă de glumă, dar poate fi şi o coincidenţă

În continuare, câteva destăinuiri ale lui Tsugumi Ohba, creatoarea poveştii, despre modul în care s-a lucrat la Death Note. Colaborarea cu Obata Takeshi a început atunci când editorul de la Shounen Jump l-a întrebat pe acesta dacă vrea să colaboreze pentru o nouă serie, deoarece tocmai încheiase seria Hikaru no Go. De obicei, Obata Takeshi colaborează cu un scriitor şi realizează desenul. Aşa s-a procedat şi la Death Note. Pentru fiecare capitol, Ohba a realizat dialogul, prin mai multe reformulări succesive, căutând o variantă clară şi concisă. Apoi, prin desene schematice, a decis împărţirea pe scene şi formatul paginii. Unghiul din care se văd personajele şi expresiile acestora au fost alese de desenator. În plus, acesta a luat şi alte decizii, referitoare la unele personaje. El a fost cel care a creat înfăţişarea celor din grupul Yotsuba şi după aceea autoarea a scris replicile în funcţie de tipul de personaj rezultat din desen. Episodul cu Yotsuba a fost creat pentru că autoarea îşi dorea un moment în care L şi Light să lucreze împreună. Personajele din grupul Yotsuba au fost însă de sacrificiu, pentru că de la început ea decisese ca Light îsi va recăpăta memoria şi va redevini Kira. I-a cerut lui Obata ca în perioada în care Light îşi pierde memoria, să redevină băiatul de la început, cel de dinainte de a găsi Death Note-ul.

Înfăţişarea lui L a fost creaţia ei, modul în care se comportă, poziţia ciudată în care stă şi faptul că umblă cu picioarele goale. Obata a completat cu îmbrăcămintea neglijentă şi cercurile întunecate de sub ochi. Decizia ca cel de-al doilea Kira să fie fată a fost comună şi au ales împreună ca aceasta să fie genul “gothic Lolita“. Ohba şi-a dorit un personaj strălucitor şi a vrut să aibă ocazia să scrie despre iubirea pură şi despre devotament. Regula care se referea la faptul că shinigami trebuie să moară dacă ajung să iubească un om şi să intervină pentru a-i salva viaţa a scris-o după ce a creat-o pe Misa. Apropo de regulile de folosire a Death Note-ului, cele mai multe au fost inventate la început şi acţiunea a fost construită în funcţie de ele. Ohba a spus că regulie au fost punctul central al poveştii şi în fiecare capitol a verificat că ceea ce a scris respectă întocmai regulile. Melo şi Near au fost două personaje greu de desenat, pentru că Ohba a cerut ca fiecare să aibă ceva care să amintească de L.

Obata a fost atras încă de la început de acest manga, pentru că îşi dorea de mai mult timp să aibă ocazia să deseneze shinigami. Iniţial, înfăţişarea lui Ryuuk a fost inspirată de curentul Visual Kei, un curent de j-rock, asemănător cu glam-rock-ul european. Artiştii din acest curent folosesc costume cu croială excentrică şi cu accesorii strălucitoare, machiaj violent, îşi vopsesc părul în culori ţipătoare, urmărindu-se obţinerea unei înfăţişări de tip bishounen. Formaţia Nightmare, care a realizat primul opening şi primul ending pentru seria anime face parte din acest curent. Folosind acest model, a rezultat un Ryuuk frumos, care însă nu a plăcut editorilor. Influenţe ale curentului au rămas şi în varianta acceptată: conturul negru al ochilor, buzele de culoare neagră şi penele de pe umeri.

Obata a avut şansa să deseneze ceva inspirat din acest curent, în momentul în care a desenat-o pe Misa, pentru că “gothic Lolita” este un curent care face parte din Visual Kei. în special în final, în momentul în care apare pe post de preoteasă a lui Kira. Părul lui Rem a fost ales să semene cu cel al Medusei ( în fotografie în viziunea lui Arnold Böcklin ), iar îmbrăcămintea lui Jealous are petice, pentru a inspira compasiune.