Etichete: throne of blood
Capitolul 9
De Muza chan la Aug 1, 2008 | În Capitolul 9 | 5 comentarii »

În episodul 18 The Fifth Spoonful of Sugar ( Gohaime no Satou - 五杯目の砂糖 ) din Monster ( モンスター ), Rosso îi povesteşte Ninei despre filmul Summertime a cărui acţiune are loc în Veneţia.
Nina Fortner, pe numele adevărat Anna Liebert şi fratele ei geamăn, Johann, sunt obţinuţi pe baza unor experimente eugenics făcute de organizaţia din care face parte Klauss Poppe.
Experimentul din Monster, prin care se urmăreşte crearea liderului perfect, este bazat pe teoria lui Sir Francis Galton, care pornind de la cercetările vărului său, Charles Darwin, a dezvoltat o teorie care se poate rezuma în felul următor: selecţia naturală funcţionează şi la oameni, dar a fost zădărnicită de civilizaţia umană, prin legile sociale prin care îi protejează pe cei slabi. De aceea, societatea umană a căzut în mediocritate şi regresează spre inferioritate. Această regresie poate fi oprită schimbând legile sociale. Geniul şi talentul sunt calităţi ereditare, care se transmit la urmaşi şi deci prin selecţii controlate se pot obţine indivizi superiori.
Conform definiţiei lui Galton, eugenics este ştiinţa care se ocupă cu toate metodele care au ca rezultat îmbunătăţirea calităţilor unei rase. Metodele folosite pot fi diferite, de la înmulţirea selectivă, impusă sau autoimpusă, la inginerie genetică sau igienă rasială. Chiar dacă la prima vedere, pare să aibă şi scopuri bune, cum ar fi cercetările asupra modului în care se transmit bolile ereditare, pentru ca să se prevină transmiterea acestora la urmaşi, această teorie este imorală şi periculoasă. A fost aplicată de-a lungul timpului în mai multe zone ale lumii de către grupuri extremiste, rasiste sau regimuri totalitare, din antichitate, când în Atena, Sparta sau Roma se practica infanticidul, până în Germania nazistă sau în regimurile totalitare comuniste.
Revenind la anime, Klauss Poppe este autorul unor serii de cărţi folosite pentru îndoctrinarea copiilor de la Rose Mansion, dintre care cea mai importantă este The Nameless Monster. Cartea a avut o influenţă enormă asupra lui Johann, care şi-a luat numele şi modul de a acţiona din ea. Ideea fundamentală a cărţii este că natura umană conţine abilitatea de a deveni bun sau rău, în funcţie de alegerea pe care o face persoana respectivă.
| Ideea porneşte de la studiile lui Galton pe gemeni identici, studii făcute pentru a vedea dacă gemeni identici crescuţi în condiţii de mediu diferit pot evolua diferit. În anime, chiar dacă cei doi fraţi sunt gemeni identici, ei acţionează diferit, Johann alege să fie monstrul, pe când Anna devine exact opusul. | ![]() |
Ca şi în cartea lui Klauss Poppe, evoluţia personajului nu ţine de mediu, ci de alegerea persoanei respective, deoarece Johann acţiona diferit încă de dinainte de a fi despărţit de sora lui.

![]() |
Gemenele Tail Ol Mehelim şi Mail Al Mehelim din Heroic Age ( ヒロイック・エイジ ) au capacităţi telekinetice, cu ajutorul cărora pilotează unităţi mecha create special pentru ele. |
![]() |
Un alt personaj cu capacităţi psihice deosebite este Deianeira Y Leisha Altria Ol Yunos, prinţesa Iron Tribe, care este capabilă de proiecţii astrale şi este şi telepată. |
Termenul telepatie a fost introdus în anul 1882 de către Frederic William Henry Myers şi a înlocuit expresia folosită anterior: thought-transference. Este compus din două cuvinte greceşti: tele ( distant ) şi patheia ( a fi afectat de ) şi înseamnă transmiterea de informaţii şi sentimente între doi sau mai mulţi indivizi, fără a folosi cele cinci simţuri: văz, auz, gust, miros şi pipăit.
Cel mai cunoscut experiment pentru testarea telepatiei este cel cu setul de cărţi Zener, format din cinci cărţi, fiecare carte având asociat un simbol, ales în aşa fel încât cele cinci simboluri să fie cât mai diferite.
La experiment iau parte doi indivizi, un trasmiţător şi un receptor. Transmiţătorul selectează o carte aleatoare, vizualizează simbolul şi îl transmite. Din punct de vedere statistic, există 20% şanse ca receptorul să ghicească corect simbolul transmis. Pentru a considera că există telepatie între cele două persoane, procentul trebuie să fie mare. Experimentul a fost criticat pentru că, în unele situaţii, se pot găsi metode prin care se poate transmite informaţia altfel decât prin telepatie ( de exemplu, dacă receptorul poate vedea reflexia cărţii pe un obiect sau dacă receptorul “numără cărţile", procedeu folosit şi în jocurile de cărţi).
De-a lungul timpului, în literatură şi film, s-au creat multe personaje care au capacităţi telepatice. Puterile sunt variate şi diferă în funcţie de imaginaţia scriitorului: sunt personaje care pot recepţiona informaţii şi sentimente doar de la o anumită persoană sau de la mai multe, personaje care pot transmite informaţii spre o anumită persoană sau spre mai multe, indivizi care pot simţi gândurile doar dacă ating persoana respectivă. Există cazuri în care telepaţii pot controla minţile celor cu care intră în contact, pot şterge memoria, pot face un fel de posesie sau pot crea halucinaţii sau paralizii.
Capacitatea telepatică a lui Deianeira, personajul din Heroic Age, se manifestă prin faptul că poate citi ce se află în mintea tuturor celor din jurul ei.

În episodul 72 ( ブリーチ ), Water Attack! Escape from the Shutdown Hospital ( Mizu no kougeki! Tozasa re ta byouin kara no dasshutsu - 「水の攻撃!閉ざされた病院からの脱出」 ) din Bleach apar gemenii bounto Ho şi Ban care sunt telepaţi. Cei doi dolls, Guhl şi Gunther, care au forma unor capace de sticlă, sunt controlaţi împreună de gemeni, care comunică telepatic. Dacă unul dintre ei este inconştient, ei nu mai pot rezona telepatic, iar în această situaţie, chiar dacă unul dintre ei poate controla ambii doll, rezultatul este slab în comparaţie cu ce pot face împreună.
![]() |
Guhl şi Gunther au capacitatea de a controla apa, atât cea din natură ( apa curgătoare, ploaia ), cât şi cea din corpul omenesc, fiind cu atât mai puternici cu cât cantitatea de apă din jur este mai mare. Astfel, pot pot ucide prin înnecarea victimei sau prin descompunerea corpului uman, realizată prin controlul apei din interior. |
În episodul 88 Annihilation of the Vice-Captains!? Trap in the Underground Cave ( Fuku taichou zenmetsu!? Chikadoukustu no wana - 「副隊長全滅!?地下洞窟の罠」 ) un alt bounto, Ugaki, foloseşte cărţi de tarot pentru a controla acţiunile doll-ului său, Gesell.
![]() |
![]() |
Cărţile conţin diferite abilităţi sau arme, sunt activate de către Ugaki şi pot fi combinate între ele. Prima carte pe care o vedem folosită, Wachter, este abilitatea doll-ului de a transmite imagini maestrului şi se manifestă sub forma unor ochi. Alte cărţi activează arme ( suliţă, reţele de cabluri cu care imobilizează adversarul sau chiar un flex ). O carte foarte puternică este Damon Kraft care face ca doll-ul să se manifeste sub forma unei mâini uriaşe. Doll-ul se poate materializa numai în zone acoperite de umbră. Ugaki a dat dovadă de imaginaţie în momentul în care shinigami au distrus toate obiectele care pot genera umbra, iar Ugaki le-a luminat propriile corpuri şi a creeat umbre. Adevărata formă a lui Gissel se activează cu cartea de tarot Unbekannt şi este un monstru gigant fără ochi.

În Vision of Escaflowne ( Tenku no Escaflowne - 天空のエスカフローネ ), la începutul fiecărui episod este prezentată o carte din setul de tarot pe care îl foloseşte Hitomi. Pandantivul şi setul de cărţi pe care le foloseşte pentru divinaţie, le are de la bunica ei. Pachetul de cărţi folosit în anime a fost realizat de Kimitoshi Yamane, cel care s-a ocupat şi de design-ul pentru mecha şi este unicat, fiind o compilaţie bazată pe mai multe seturi de tarot.
![]() |
Un set de cărţi de tarot conţine 78 de cărţi, împărţite în două categorii: 22 de cărţi unice ( Major Arcana ) şi 56 de cărţi ( Minor Arcana ) împărţite în 4 grupe, fiecare grupă având un simbol ( suits ): săbii ( swords ), baghete ( wands ), cupe ( cups ) şi pentagrame ( pentacles ). |
Pe parcursul a celor 26 de episoade ne sunt prezentate toate cele 22 de Major Arcana ( La Torre, La Morte, L’Impiccato, Il Giudizio, La Giustizia, La Carrozza, La Temperanza, Il Diavolo, Il Papessa, L’Imperatore, Il Veggente, La Stella, La Luota, La Imperatrce, Il Monde, Il Pazzo, La Luna, Il Papa, Il Sole, L’Elemita, La Forza, L’Amore ) şi 4 Minor Arcana ( Il Fusco/La Luce - Ace of Serpants , L’Aria/La Vita - Ace of Birds, La Ambizione - Knight of Beasts, La Terra/La Legge - Ace of Beasts ). Denumirile cărţilor sunt în italiană şi există mici greşeli de scriere: La Luota în loc de La Ruota, La Imperatrce în loc de L’Imperatrice, Il Monde în loc de Il Mondo, L’Elemita în loc de L’Eremita, Il Fusco/Il Luce în loc de Il Fuoco/La Luce şi La Ambizione în loc de L’Ambizione ).
| Major Arcana reprezintă o scenă, o situaţie în care se află una sau mai multe personaje. O carte de acest tip are un număr, scris cu caractere romane şi un nume, dar nu este obligatoriu să le aibă pe amândouă. Cartea este un simbol, iar semnificaţia care este dată de denumirea cărţii şi de scena pe care o reprezintă, este cunoscută de cel care realizează divinaţia. | ![]() |
Major Arcana din Vision of Escaflowne sunt bazate pe setul tradiţional de tarot, iar Minor Arcana pe setul Merlin, un set de cărţi construit cu personaje din legenda regelui Arthur. Cele 4 simboluri ( suits ) sunt modificate în felul următor: fiecare simbol primeşte numele animalului care trăieşte în elementul pe care îl reprezintă simbolul: sabia, care simbolizează aerul devine pasăre, bagheta, care simbolizează focul devine şarpe/dragon, cupa care simbolizează apa devine peşte, iar pentagrama care simbolizează pământul devine animal. Minor Arcana reprezintă şi ele simboluri, de exemplu: Regina de cupă semnifică o femeie care are un bun simţ al intuiţiei şi care este foarte bună la dat sfaturi, iar Asul de cupă simbolizează începutul, din punct de vedere emoţional ( poate însemna naşterea unui copil, începutul unei iubiri ), fiind o carte care semnifică bucurie.
Viziunile lui Hitomi despre viitor interferează cu Dornkirk, împăratul Zaibach. Adjunctul împaratului este Folken Lacour de Fanel, fratele lui Van. Aşa cum spuneam în Capitolul 6, pentru a deveni rege al Faneliei, moştenitorul tronului trebuie să omoare un dragon şi să obţină un drag-energist, cu care va putea să pornească Escaflowne. Când Folken avea 15 ani, a fost trimis să facă acest ritual. În timpul luptei cu dragonul, acesta i-a smuls mâna dreaptă. Dupa ce a leşinat, dragonul a plecat, lăsându-l în viaţă. Folken a fost găsit de soldaţii imperiului şi dus în Zaibach, unde a primit îngrijiri medicale, iar mâna lipsă i-a fost înlocuită cu o mână artificială.

![]() |
Shichiroji, unul dintre cei şapte samurai din Samurai 7 ( サムライセブン ) are o mână artificială. În episodul 7 Cure! ( Iyasu! - 癒す! ) Yukino povesteşte cum l-a găsit pe Shichiroji, foarte grav rănit, într-o cutie care plutea pe râu. I-a dat porecla de Momotarou, inspirându-se dintr-o populară poveste japoneză. |
O variantă a poveştii lui Momotarou este următoarea: A fost odată ca niciodată un bătrân şi o bătrână care trăiau într-un mic sat. Într-o zi bătrâna, în timp ce spăla rufele în râu, a găsit plutind pe râu o piersică mare. A adus-o acasă şi atunci când a tăiat-o, din ea a ieşit un băiat. Bătrânul l-a botezat Momotarou, adică baiatul care s-a născut dintr-o piersică. Cei doi bătrâni s-au bucurat că au un copil, l-au îngrjit şi Momotarou a crescut şi a devenit puternic. Auzind de la un vânzător de medicamente că pe o insulă din apropiere trăiesc nişte demoni ( oni ), Momotarou le-a spus bătrânilor că se duce pe insulă să-i omoare. Bătrâna i-a gătit cele mai bune bucate, kibi-dango (găluşti din mei), ca să aibă de drum. La puţin timp după ce a plecat de acasă s-a întâlnit cu un câine, o maimuţă şi un ţăran. Ţăranul i-a spus: Dacă ne dai kibi-dango, te primim să faci parte din grupul nostru. Momotarou a împărţit mâncarea cu ei şi i-a luat cu el pe insulă. Ajunşi acolo, Momotarou şi grupul lui i-au atacat şi omorât pe demoni. Apoi s-au întors acasă cu comoara pe care au luat-o de pe insulă şi au trăit cu toţii fericiţi.
O variantă mai veche a poveştii spune că bătrâna, după ce a mâncat din piersica gigantică, şi-a recăpătat tinereţea. Văzând ce se întâmplă, bătrânul a mâncat şi el, devenind şi el tânăr. Curând după aceea, femeia a rămas gravidă şi a născut un băiat pe care l-au botezat Tarou. Acestă variantă a poveţtii a fost înlocuită în perioada Meiji cu variantă de mai sus, eliminându-se partea care implica sexualitatea. Piersica a rămas un simbol al fertilităţii până în ziua de astăzi.
Samurai 7 este inspirat din filmul Cei şapte samurai ( Shichinin no samurai - 七人の侍 ) al lui Akira Kurosawa. În anime s-au păstrat numele celor şapte samurai şi caracterul acestora. De asemenea, unele întâmplări sunt identice cu cele din film.
Familia lui Akira Kurosawa are strămoşi samurai, probabil de aici a provenit pasiunea regizorului pentru această categorie socială. Într-un interviu, Kurosawa a declarat că cel mai bun film al lui este Ran. Se ştie despre el că era un mare amator de delicatese, în special produse din carne, cu care avea obiceiul să servească echipa de filmare. Câteodată, carnea rămasă era tăiată cu sabia şi astfel înregistrau sunetele folosite în scenele de luptă. De asemenea, avea obiceiul să pună actorii să poarte hainele pe care le vor purta în film, cu mult timp înainte, pentru a se obişnui cu ele şi la fel a procedat şi pentru filmul Cei şapte samurai, când a vrut ca la începutul filmării hainele să arate purtate.

În filmul lui Satoshi Kon Millennium Actress ( Sennen Joyu - 千年女優 ) sunt câteva secvenţe care fac referire la filmul lui Akira Kurosawa Throne of blood ( Kumonosu jo - 蜘蛛巣城 ), film care a fost inspirat după piesa lui William Shakespeare, Macbeth. Într-una dintre scene apare o bătrână care toarce, personaj preluat din mitologia greacă, una dintre cele trei Moirae. Moirae ( în limba latină Parcae ) sunt cele trei zeiţe care sunt responsabile cu destinul omului, zeiţele sorţii. Ele apar la trei nopţi după naşterea copilului şi-i determină lungimea şi cursul vieţii. Clotho toarce firul vieţii, Lachesis îl masoară, iar Atropos îl taie. De obicei sunt reprezentate sub forma unor femei bătrâne, urâte, îmbrăcate cu robe lungi de culoare albă. Personaje asemănătoare sunt ursitoarele din folclorul românesc.
În filmul lui Satoshi Kon apare un personaj care toarce firul vieţii şi care stă de vorbă cu Chiyoko Fujiwara.
![]() |
![]() |
În scena următoare, Genya poartă un coif asemănător cu cel purtat de personajul lui Toshiro Mifune din Throne of blood.
![]() |
![]() |
![]() |
Într-un alt film al lui Satoshi Kon, Paprika ( パプリカ ), se face o aluzie la Akira Kurosawa, în scena în care Konakawa stă de vorbă cu Paprika. El poartă şapca pe care obişnuia să o poarte celebrul regizor. |
Ambele filme, Millennium Actress şi Perfect Blue ( パーフェクト・ブルー ) au ca personaj principal o femeie. Satoshi Kon declara că, pentru el, personajele feminine sunt mai uşor de creat decât cele masculine. Atunci când concepe un personaj masculin, nu poate să vadă decât părţile rele, pentru că fiind bărbat, ştie foarte bine cum gândesc bărbaţii. Atunci când concepe un personaj feminin, deoarece nu poate gândi ca o femeie, îşi proiectează propriile obsesii în acest personaj şi dezvoltă aspectele pe care doreşte să le descrie. Perfect Blue şi Millennium Actress sunt două feţe ale aceleaşi monezi. Amândouă au în centru relaţia admirator/idol şi arată două aspecte diferite ale acestei relaţii. Perfect Blue este un film negativ, întunecat, iar Millennium Actress este pozitiv.
O parte din acţiunea filmului Millennium Actress se petrece în perioada celui de-al doilea război mondial. Nu se insistă asupra războiului, dar există câteva referiri la situaţia grea a populaţiei, se văd avioane care bombardează şi clădiri distruse. Chiyoko recuperează afişul unui film de-al ei, de pe o clădire bombardată.

Acţiunea filmului Grave of the fireflies ( Hotaru No Haka - 火垂るの墓 ) se desfăşoară tot în timpul celui de-al doilea război mondial şi este o adaptare după nuvela autobiografică a lui Nosaka Akuyuki. Nuvela era necunoscută când s-a luat decizia să fie ecranizată, devenind celebră după succesul filmului.
Isao Takahata, regizorul filmului, a declarat că a vrut să reîmprospăteze memoriile contemporanilor săi relativ la perioada războiului, deoarece acea perioadă a început să fie uitată şi generaţiile tinere nu mai se tem de război. Grave of the fireflies este un film bazat pe relaţiile umane. Isao Takahata este preocupat să observe şi să analizeze relaţiile dintre oameni, mai ales în cazuri de criză, aşa cum a fost în cazul unui cutremur devastator care a avut loc în Kobe, exact zona în care se desfăşoară acţiunea din anime. Spunea că deoarece în companiile actuale japoneze relaţiile dintre oameni sunt foarte stricte şi reduse la minim, credea că oamenii se vor comporta ca personajele din filmul lui. S-a bucurat când a văzut că nu s-au comportat aşa, când a văzut că în situaţii de criză oamenii au reuşit să coopereze.
Regizorul a declarat că el cunoaşte războiul şi că a cunoscut personaje asemănătoare cu mătuşa şi cu băiatul, de asemenea a întâlnit şi persoane care s-au ajutat unii pe altii şi care au dat dovadă de umanitate. Filmul tratează problema egoismului şi şi-a propus să trezească conştiinţa celor din jur pentru a putea schimba acest lucru.
![]() |
Seita îi povesteşte cu mândrie surorii mai mici despre tatăl lor care este ofiţer pe crucişătorul Maya şi despre flota imperială. În anime, situaţia războiului reiese din câteva replici, la un moment dat cineva spune că au pierdut războiul şi că flota imperială nu mai există. Lui Seita îi este greu să accepte acest lucru, deoarece spera ca tatăl său să se întoarcă acasă. |
Crucişătorul Maya a fost unul dintre cele patru crucişătoare grele din clasa Takao ( după alte surse Atago ): Takao, Atago, Maya şi Chokai. Maya a fost construit la Kobe şi a primit numele unui munte din această regiune. A luat parte la celebra bătălie de la Midway, din anul 1942. Cele patru crucişătoare au făcut parte din forţa japoneză care a luptat la golful Leyte, lângă Filipine, cea mai mare bătălie navală din istorie, bătălie terminată dezastruos pentru japonezi. Pe 23 octombrie 1944, la Palawan Passage, Maya a fost lovită de 4 torpile trase de pe submarinul american USS Dace şi s-a scufundat. O parte din membrii echipajului, împreună cu căpitanul, au murit, iar o parte au fost salvaţi şi duşi pe o navă care s-a scufundat a doua zi. Din cei 1105 oameni care făceau parte din echipajul crucişătorului Maya, au murit 470. Putem presupune că tatăl copiilor din Grave of the firefliess a fost unul dintre cei care au murit în timpul evenimentelor. Celelalte crucişătoare din clasa Takao au avut o soartă similară, Takao a fost grav avariat, Atago s-a scufundat cu puţin înainte de Maya, iar Chokai pe 25 octombrie, în timpul bătăliei de la Samar.


























